Ginsengul este folosit pentru menţinerea capacităţii intelectuale şi fizice, vitalităţii şi agilităţii. Reduce simptomele alergiilor. Luptă foarte eficient împotriva oboselii şi în acelaşi timp ajută relaxarea. Consumarea sa regulată fortifică imunitatea organismului împotriva bolilor, respectiv în cazul unei boli intensifică regenerarea. Oferă un ajutor foarte mare împotriva bolilor apărute în urma stresului şi slăbiciunii.

Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Cele mai importante substanţe active din rãdãcinile de ginseng sunt ginsenozidele, mai mult de 25 la numãr, din grupa saponozidelor triterpenice.
Conţinutul în ginsenozide variazã foarte mult de la un preparat la altul. În general, produsele comerciale sunt standardizate şi au o concentraţie de ginsenozide între 4-7%. În afarã de ginsenozide s-au mai pus în evidenţã glicozide (ginsenina), beta-sitosterol, vitamine din grupul B, mucilagii, rezine etc.Unele ginsenozide au proprietã'i sedative, anticonvulsivante, analgezice şi antipsihotice. Pe de altã parte, alte ginsenozide au fost evidenţiate ca având proprietãţi stimulante asupra sistemului nervos.Existã şi studii care remarcã existenţa unor proprietãţi antiinflamatoare, antiulceroase, hipotensive şi de stimulare a imunitãţii.Studii foarte recente, efectuate de cercetãtorii coreeni sugereazã cã administrarea ginseng-ului poate sã reducã riscul de boli canceroase cu pânã la85%. Ginseng-ul pare sã ofere un grad de protecţie faţã de cancerul ovarian, cancerul de laringe, de esofag, de stomac şi faţã de cancerul pancreatic.De asemenea, ginseng-ul pare sã aibã efecte benefice asupra metabolismului glucidelor în cazul persoanelor cu diabet de tip II, la care administrarea de ginseng a dus la scãderea cu 20% a niveluluiglucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocatã

Pe baza tradiţiei medicinei orientale, ginseng-ul a fost şi este utilizat ca tonic general şi psihic, pentru prevenirea urmãrilor stresului prelungit, în caz de obosealã psihicã şi obosealã fizicã, pentru combaterea surmenajului, în stãrile depresive, mai ales la vârstnici, în stãrile de anxietate, în tulburãrile de memorie, în nevroze, în stãri de malnutriţie şi convalescenţã, în stãrile de debilitate.
Datoritã efectelor reglatoare asupra metabolismului glucidelor este folosit şi ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.

Chiar dacă studiile specializate despre ginseng sunt recente, această plantă se foloseşte de sute de ani. Americanii nativi cunoşteau proprietăţile vindecătoare ale ginsengului şi s-a dovedit că atunci când parcurgeau, alergau sau călătoreau pe o distanţa mare nativii mestecau rădăcina de ginseng ca să reziste oboselii. Rădăcina de ginseng provine din China si America de Nord. De când populaţia Americii s-a depărtat de medicina populară, ginsengul este folosit mai mult în estul Asiei.
În chineza cuvântul ginseng înseamnă chintesenţa unui bărbat (gin - barbat; seng - esenţa).