Componentă principală este angelica, care împrospătează sângele şi lecitina, care intensifică prospeţimea intelectuală. Această componentă calmează problemele de la menstruaţie şi de climax apărute în urma schimbărilor hormonale petrecute în viaţa femeilor.

Angelica este una din plantele cu cele mai puternice conotaţii magice şi spirituale, fiind considerată în unanimitate de tradiţiile populare ale diferitelor popoare europene şi asiatice, o adevărată "poartă" de legătură cu planurile superioare ale universului. Numele plantei evocă de altfel legătura existentă între plantă şi fiinţele de lumină din lumile invizibile – îngerii. Proprietăţile sale eminamente benefice au făcut ca ea să fie renumită pentru puterea de protecţie ocultă pe care o asigură.În tradiţia românească, denumită semnificativ iarba celor şapte îngeri sau îngerica, se ştie că are puterea de a atrage protecţia îngerilor. Se spune, de pildă, că "ea poate fi culeasă şi administrată spre vindecare numai de oamenii cu cugetul şi sufletul curate. Dacă se apropie de ea un om rău ori lacom, îşi pierde forţa, pentru că îngerii pleacă de la ea." În mai multe zone ale ţării era folosită pentru că "fereşte de strigoi", sau pentru că "alungă duhurile necurate", pentru a-i ajuta pe cei ce au coşmaruri, pe cei pesimişti, cei posedaţi, deocheaţi şi pe toţi cei a căror conştiinţă este întunecată de suferinţă şi chin. La sate, angelica se pune în baia copiilor care plâng fără motiv, pentru a întoarce la ei astfel îngerul păzitor. În Ardeal, seminţe şi tulpini de angelică macerate în pălincă, este un remediu tradiţional pentru dureri de stomac, răceli şi gripe, reumatism, indispoziţie şi depresii cauzate de vremea friguroasă şi rea. Se mai spune că, administrată bătrânilor, le readuce vigoarea şi bucuria tinereţii.Răspândită şi în alte ţări ale Europei, angelica era considerată în Evul Mediu, un adevărat panaceu. În secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnată salvarea de la moarte a unui întreg oraş, în timpul unei epidemii de ciumă, cu ajutorul angelicăi.În grădinile mănăstirilor de odinioară, angelica era la mare cinste alături de busuioc pentru efectele sale de curăţire a sufletului şi orientarea minţii către cele sfinte. Planta intra şi în componenţa diverselor elixiruri benedictine, acest ordin călugăresc fiind renumit pentru vastele cunoştinţe de vindecare cu plante. În Irlanda există obiceiul spălării copiilor cu apă de angelică, similar întrucîtva folosirii apei sfinţite, cu rolul de ai curăţa pe micuţi de posibilele influenţe nefaste şi a le întări sănătatea.
Studiind dieta eschimoşilor, fitoterapeutul francez Maurice Messegue scrie despre această plantă: «Angelica creşte rezistenţa psihică şi fizică. Revitalizează întregul organism, combate spasmele şi oboseala, previne stările depresive. Este foarte utilă iarna, ajutîndu-i să se apere de bolile microbiene şi virotice. Se pare că ei i se datorează excepţionala rezistenţă a eschimoşilor, angelica fiind singura lor "legumă". Iată lista numeroaselor boli în care angelica are un efect curativ constatat: stări depresive, astenie, isterie, afecţiuni psihosomatice, dificultate de concentrare, întârziere de dezvoltare mentală la copii, colită de fermentaţie, gastrită hipoacidă, dispepsie, digestie dificilă, gripă, tulburări de ciclu menstrual, dereglări hormonale la femei, boli infecţioase grave (TBC, hepatită virală), scleroză în plăci, paralizie, boli grave în general, cancer. La ora actuală angelica este una dintre cele mai renumite şi mai utilizate plante medicinale. Totodată angelica este planta magică ce ne ajută să comunicăm cu lumea îngerilor.Cu multe mii de ani în urmă una dintre cei mai mari griji ale soţiilor împăraţilor chinezi era menţinerea tinereţii.